Sunt…şi e minunat

  • Am 35
  • Sunt femeie şi se vede de la o poştă
  • Da, fără nici o îndoială sunt gemene, dar cu două perechi de corniţe de taur. Cînd e mai puţin necesar, atunci apar şi ele…
  • După nu-mai-ştiu-ce-zodiac… sunt un epuroi. (păcat că nu sunt epuroaică :) , aveam mai mulţi copii) Fricos, uneori dau dovadă şi de curaj. Tremur … da numai atunci cînd nu mă vede nimeni. Nu mă tem de lupi, de hulpile lumii, de şerpi. Mii frică de proşti, dar şi de cei pe care îi umflă grija (pe neaşteptate) de mine.
  • Nu am făcut jurmalism, dar ador radioul şi tot ce mi-am dorit s-a împlinit, mai puţin să fac ştiri sau să am un show de televiziune…. aşa cum simt eu şi cum ştiu că l-aş face…. adevărat şi credibil.
  • Dincolo, cel mai bun şi mai “bine plătit” job pe care l-am avut în viaţa mea a fost acasă, full time. Mamă. Asta mă simt. Mamă. Asta-mi place cel mai mult. Nu m-am angajat cu carte de muncă. Nu e voluntariat. M-a răsplătit Cel de Sus (ştiu, toate mamele spun la fel). Şi nimic, nu vreau pentru ziua de astăzi….decît să mai am un copil.
  • Occupation sau cred… că se referă la ceea ce fac: Ziarist (nu mai ştiu ce fac). Fac ceea ce-mi place şi sunt nefericită cînd nu sunt înţeleasă şi nu mi se permite să fac ceea ce simt că va da roade. Atunci… cad. Mă duc departe… înăuntrul meu. Şi plîng. Ca să nu mă audă nimeni.
  • Location sau locul unde mă simt cel mai bine: Chisinau : Moldova. Da, aici e altfel. Niciodată nu am să uit de unde vin, dar nicăieri nu am fost mai fericită şi nefericită…. decît aici. Îmi iubesc Chişinăul atît de mult, încît uneori îmi pare că nu-l merit, că sunt alţii care-l iubesc şi mai mult decît mine. Vreau să am o casă aici, să îmbătrînesc aici… deşi mereu am visat să locuiesc în Franţa, în Provence, sau în Elveţia, sau în Germania, sau la Roma… asta-s eu. Sunt sufletul întregii lumi (fără interpretări, Vă rog. Mă refer doar la LUMEA MEA, nu la UNIVERS). Pot trăi acolo unde plouă şi unde trăieşte omul care mă poate face să rîd în hohot. Mie îmi trebuie atît de puţin ca să fiu fericită; ploaie, cîntec… şi un plîns.

Despre mine…

Timidă şi proastă, leneşă şi inspirată uneori. Dusă rău şi hazlie, tristă şi singuratică, fericită cînd plouă şi … plînsă atunci cînd sunt rănită.

Am să spun ce vreau şi ce mă interesează…

  • Istorie, da scrie drept aici. Îmi place istoria. Să ştiu, să aflu… şi mă amuză gîndul că mă ţine pămîntul ăsta atît de proastă. Dacă mai învăţ ceva, mă bucur, exagerat uneori. Poate de asta unii mă privesc ca pe o nebună. Ei, ia zi, mai e cineva care la 25 de ani a aflat…. ce o mai fi fiind şi Big Ben-ul. Iată că nu auzisem niciodată despre această “monumentală”….. poreclă a celebrului clopot al ceasului din turnul de nord al Palatului Westminster din Londra. Că nu fusesem la lecţia aia de istorie, că nu văzusem niciun film, că nu citisem…. nu ştiu. Trăia fericit Big-Ben-ul fprp mine şi, nici eu nu am simţit acut lipsa lui… :)Îmi amintesc că iubitul meu a avut crampe musculare cînd a înţeles că nu-mi fac de cap şi că pe bune nu ştiu…. Şi i-am zis, fără jenă chiar: Nu ştiu. Nu mai contează că acum, puţini istorici ştiu atîtea amănunte cîte ştiu eu depsre acest monument, dar atunci nu ştiam şi… gata. A rîs el, rîdeţi voi… Sunt atîtea lucruri despre care încă nu ştiu… aproape nimic. De ce să mă plictisesc… înainte de vreme?! Pot afla atîtea lucruri interesante, de-a lungul vieţii.
  • muzica, muzică…. oricînd, oriunde. Uneori dozez, alteori mă înec în acorduri… de la nervii lui Berlioz, în Simfonia “lui” Fantastică, despre care eu zic…. că ar fi fost bine să se numească “Nebunia Fantastică”, pe care o ascult atunci cînd închei un drum…(simt clar că e un “sfîrşit” în apropiere) pînă la U2 despre care nu-mi place să povestesc prea multe şi prea des. I-am descoperit cam tîrziu şi ştiu prea puţin ca să pot să vorbesc despre măsura în care m-au impresionat sau mi-au schimbat ceva anume. Mi-s dragi. Cum mi-i dragă Dalida şi urlu uneori cînd o ascult, alteori, cu aceeaşi plîcere calc rufe, ascultînd-o (de asta există artişti adevăraţi, ca muritorii să-şi trăiască viaţă prin muzica lor). Nu ştiu dacă e ceva care pot…. sau nu pot să ascult. Ascult muzică la radio, sau schimb postul dacă nu-mi place, sau îmi scot căştile ca să nu prind vreo porcărie în urechi dacă sunt în emisie…. Ştiu că am des poftă să ascult muzică în surdină… mult mai des decît aiurînd de sunete turbate. Aşa “e cîntecul…” meu acum.
  • arte frumoase, aici am multe de învăţat, deşi… dacă ar fi să beau o cola plimbîndu-mă prin Luvru, cred că aş putea să povestesc multe copilului meu. Colecţionez şi eu, ca multă lume neştiutoare…. cărţi “colorate”, “cu fete dezbrăcate… palate şi scene biblice” dedesubtul cărora scrie… Picasso sau Monet, a nu se confunda cu Manet… şi cu Olimpia lui care nu m-a lăsat mută deloc (iaca şi aşa se poate întîmpla….).
  • jurnalism, aş face un show de televiziune. Şi am să-l fac odată. Pînă atunci …. muncesc. Doar muncesc. Altceva nu mă pricep să fac.

Favorite Movies

  • “Leon”
  • “Stafia”, acum mai adaug “Avatarul”. Chiar m-a impresionat şi am fost de trei ori consecutiv ca să nu pierd ceva. Da, mi-a plăcut tare.

Ce-mi place….

  • tot ce mă relaxează
  • mă inspiră
  • mă termină şi mă renaşte
  • mă ameţeşte
  • mă prăpădeşte
  • mă face să cred că sunt singura în această lume care o ascult…

Cărţi preferate…

  • Cele cu litere. Pentru moment am una care m-a captivat prin desenul pe care-l citesc, prin imaginile care se aranjează în şir, cuminţi, prin ceea ce nu am citi pînă acum.
  • M-a captivat Paler. Singurătatea lui şi marea pe care a iubit-o.
  • Şi mai am ceva: iau lecţii de lectură. Învăţ să-l citesc pe Cehov; altfel decît am făcut-o pînă acum. Îţi dai seama cum e la 35 bătuţi pe muchie să stai şi să asculţi o altă intonaţie, să-l citeşti pe Cehov în momentul în care el “îl scria”. Să vezi alte imagini, alte semne de punctuaţie, să se învîrtă alte imagini în faţa ochilor tăi…. “Крыжовник”-ul nu va mai fi niciodată doar o nuvelă. E ceea ce îmi lipsise pînă acum. Citeam din Cehov, dar nu-l “citeam pe Cehov”.

Comentariile nu sunt permise.