Pentru că totul e atît de efemer şi fără garanţie…

Mă trec pe lista lucrurilor fragile, alături de paharele din cristal de Bohemia (asta ca să dea bine la scris, da “voobshe-to” era un fel de cristal Altayskii…) pe care mi le-a dat mama de zestre şi din care mai păstrez încă trei.

Fragilă … asemenea viitorului care mă aşteaptă să-i achit “facturile”, asemenea unei bătăi de inimă pe care nu o aude … un nimeni, nu o aude … nimeni şi, cred … nici eu nu o mai aud.

Daaaaaa!

… fragilă, asemenea unei pasiuni care se îneacă în singele meu, asemenea norocului care nu întotdeauna are “acoperire”,  asemenea puterii ce mă aruncă la pămînt şi-mi zice “înduioşată” … ca mă face mai puternică.

Sunt fragilă… atît de fragilă… că rămîn spulberată de puterea care mi te pierde… fragiiiiiiiiiiiiiiiiilă!

Fragilă, atît de fragilă…. dar cred.

Sincer, cred … că, dacă “mă sparge” cineva ca pe un pahar din cristal de Bohemia … şi mă face toată numai un ciob… îmi va fi uşor, atît de uşor să aştept ploaia fără tine.

Fragilă ca o tristeţe, ca cealaltă faţă a lumii, ca inima unei nopţi nedormite…

Fragilă…. durerea este atît de fragilă în noiembrie, da pînă atunci trebuie să păşeşti, să plăteşti, să rîzi… să respiri aerul  unei vieţi atît de fragile….

Iubeşte-o! E atît de fragilă…

…. ce scurtă e senzaţia asta! Rara avis… in terra.

De ce să durerile se scriu în cuvinte multe, iar bucuriile te strîng de gît şi-ţi alintă obrazul … Azi, vreau să ascult această fată. Am pus-o pe repeat…